Blog Jocuri

Seria Mortal Kombat a fost mai tot timpul privită ca o oaie neagră în universul jocurilor cu bătăi, profesioniştii în domeniu neezitând să catalogheze titlurile celor de la Midway drept superficiale în comparaţie cu alte jocuri similare. Şi totuşi, în ciuda aşa-zişilor formatori de opinie amintiţi mai devreme, Mortal Kombat a mers mai departe, trei jocuri bidimensionale fiind publicate în timpul anilor ‘90, pe diferite platforme, inclusiv PC-ul (fara a lua în considerare puieţii şi spin-offs-urile de tipul Mortal Kombat Trilogy sau Mortal Kombat Mythologies: Sub-Zero). Popularitatea jocului crescuse atât de mult (în România, cel puţin, nu prea exista alt joc de bătăi pe PC în afară de Mortal Kombat), încât până şi Hollywood-ul a dedicat două filme şi un serial universului creat de Ed Boon şi John Tobias.

Lăsând însă la o parte sistemul de luptă şi presupusa sa lipsă de complexitate (despre care vom vorbi un pic mai târziu în cadrul acestui articol), Mortal Kombat a avut mereu de partea sa două mari atuuri: povestea, mult mai bine închegată decât în alte jocuri de acest tip şi violenţa excesivă, care a atras tot timpul foarte mult atenţia asupra acestei serii. La finele anilor ‘90 însă, Midway a hotărât că a venit timpul ca Mortal Kombat să se debaraseze de limita celor două dimensiuni, Mortal Kombat 4 fiind primul joc complet tridimensional al seriei. Acesta a fost începutul sfârşitului pentru seria lui Ed Boon, următoarele titluri (Mortal Kombat: Deadly Alliance, Deception şi Armageddon) pierzând din ce în ce mai mult contactul cu ceea ce însemna Mortal Kombat în deceniul trecut. Trecerea din ce în ce mai accentuată la lupta în trei dimensiuni, mişcarea greoaie a luptătorilor, aspectul din ce în ce mai cartoony (foarte diferit de actorii reali care dădeau viaţă eroilor din Mortal Kombat în deceniul trecut) au constituit, fiecare, câte un piron bătut în coşgiucul seriei MK. Deşi jocurile au continuat să aibă un succes comercial important, popularitatea universului lui Ed Boon a continuat să scadă, echipa de la Midway fiind conştientă de acest lucru.

Astfel s-a lansat ideea unui nou început pentru seria Mortal Kombat, odată cu apariţia noii generaţii de console – Xbox 360 şi PlayStation 3. Iniţial, Ed Boon şi echipa sa au anunţat că noul Mortal Kombat va fi ceva complet diferit de ceea ce am văzut până acum, cu un nou sistem de luptă, cu o poveste proaspătă, cu personaje noi-nouţe şi un look dark, inspirat de jocuri contemporane precum Gears of War. De altfel, Midway a licenţiat motorul grafic din Gears of War (Unreal Engine 3), special pentru a realiza acest nou joc al seriei Mortal Kombat.

Socoteala de acasă nu s-a potrivit însă cu cea din târg atunci când pe fir au intrat cei de la DC Comics, deţinătorii unor licenţe importante precum Superman sau Batman. Astfel, în loc de reboot-ul seriei Mortal Kombat, noul joc s-a transformat într-un crossover, în care urmau să se confrunte cele mai iubite personaje din benzile desenate DC şi figurile iconice ale seriei Mortal Kombat. Deşi incomparabile cu scandalul iscat pe internet anul trecut, când Final Fantasy XIII a fost anunţat şi pentru Xbox 360, reacţia fanilor Mortal Kombat nu a fost deloc entuziastă, jocul fiind catalogat încă din start drept un eşec.

Deşi inclusiv autorul acestui articol s-a aflat în tabăra celor care au protestat împotriva “sacrificării istoriei Mortal Kombat pe altarul fondurilor venite de la DC Comics”, trebuie să recunosc că, din când în când, este plăcut să-ţi fie demonstrat faptul ca te-ai înşelat amarnic.

Astfel, deşi Mortal Kombat vs. DC Universe este un crossover între două licenţe, povestea jocului celor de la Midway este de departe cea mai reuşită astfel de încercare de la Mortal Kombat 3 încoace. Deşi nu credeam posibilă contopirea celor două universuri, scenariştii de la Midway şi DC Comics au reuşit imposibilul, realizând un fir epic veridic, care încântă atât fanii benzilor desenate, cât şi puriştii seriei MK. Deşi nu mă număr printre fanii super-eroilor de benzi desenate, ştiu destule despre Superman sau Batman pentru a aprecia modul inspirat în care aceste figuri au fost adăugate universului Mortal Kombat.

Pe scurt, Shao Kahn, conducătorul Outworld-ului, şi Darkseid, cel mai temut adversar al lui Superman, cad victime duşmanilor de-o viaţă (Raiden, în cazul primului), fiind izolaţi în nişte portaluri. Cele două personaje negative se contopesc, astfel luând naştere Dark Kahn, un erou negativ al cărui singur scop este fuzionarea celor două universuri ce l-au creat. De aici începe o adevărată saga, în care sunt implicaţi atât super-eroii DC Comics, cât şi cele mai iubite personaje din universul Mortal Kombat (foarte bine că s-a renunţat la tot felul de personaje dubioase, apărute de la Mortal Kombat 4 încoace), care nu poate culmina decât cu distrugerea lui Dark Kahn. Povestea interesantă nu este o noutate pentru seria Mortal Kombat, însă modul cum aceasta este relatatâ în MK vs. DC Universe depăşeşte orice încercare de acest fel din alte titluri de fighting. Astfel, jucătorii pot aborda firul epic din două perspective diferite, atât ca erou al taberei DC, cât şi ca luptător din universul Mortal Kombat. Fiecare dintre cele două campanii este împărţită în capitole, fiecare dedicat câte unui personaj din distribuţia jocului. Acestea, la rândul lor, sunt formate dintr-o combinaţie de cutscene-uri şi lupte propriu-zise, tranziţiile între acestea fiind foarte fluid realizate. În total, modul de joc Story vă va ocupa cam patru ore, două pentru fiecare campanie în parte.

Pe lângă povestea propriu-zisă, Mortal Kombat vs. DC Universe oferă şi clasicul mod de joc Arcade, în care jucătorul poate încerca să urce ladder-ul turneului, învingând luptător după luptător. Din nou există varianta de a limita distribuţia fie la personajele Mortal Kombat, fie la cele DC Universe, fie la o combinaţie între cele două francize. Completarea modului Arcade va duce la afişarea unui artwork cu personajul învingător, acompaniat de povestea sa narată, exact ca în vechile jocuri ale seriei. Bineînţeles că nu putea lipsi modul de joc Versus, în care doi jucători îşi pot măsura puterile pe aceeaşi consolă.

Lăsând însă acestea la o parte, ajungem la capitolul critic pentru orice joc cu bătăi, şi mai ales pentru Mortal Kombat – sistemul de luptă. Mortal Kombat a fost dintotdeauna acuzat de jucătorii profesionişti că ar fi prea simplist, toate personajele împărţind aceleaşi atacuri de bază (high punch, low punch, high kick, low kick). Deşi personal sunt adeptul acestei abordări, care oferă tuturor combatanţilor şanse egale, diferenţierea fiind facută de capacitatea jucătorilor de a exploata cât mai bine proprietăţile speciale ale fiecărui luptator, Midway a plecat urechea la cerinţele fanilor. Astfel, clasicele atacuri au fost înlocuite acum cu mişcări personalizate pentru fiecare luptător în parte, fiind în acelaşi timp eliminate şi stilurile de luptă şi armele prezente în titlurile de PlayStation 2 ale seriei. Pentru cei obişnuiţi cu vechile Mortal Kombat-uri bidimensionale, abordarea din MK vs. DC Universe necesită o perioadă de acomodare. Aceasta va fi însă destul de scurtă, pentru că mişcările speciale ale personajelor vechi au rămas în mare parte neschimbate, făcându-şi de asemenea apariţia şi lovituri clasice, precum nelipsitul upercut.

Personajele se pot deplasa în continuare şi pe axa Z, pentru mişcarea pe această axă fiind folosit stick-ul analog stânga în locul D-Pad-ului, utilizat în continuare pentru mişcarea în planul luptătorilor. În majoritatea timpului însă, lupta se va desfăşura doar într-un plan bidimensional, gameplay-ului aducând foarte mult cu ceea ce vedeam acum mai bine de un deceniu în Mortal Kombat II sau 3. Totuşi, Midway a mai adus câteva modificări de efect sistemului de luptă din MK vs. DC Universe. Astfel, au apărut Freefall Kombat şi Klose Kombat. În cazul primului, un luptător îl poate arunca pe oponentul său de pe platforma pe care începe lupta, aceasta fiind continuată în aer. Dacă luptătorul aruncat reuşeşte să blocheze atacurile inamicului, atunci poziţia celor doi se schimbă, victima devenind agresor. La sfârşitul căderii, victima încasează tot damage-ul care s-a împărţit pe durata acesteia. Oarecum asememănător este şi Klose Kombat, care este iniţiat printr-un tip separat de grab. Dacă cel atacat replică corect la atacurile oponentului său, Klose Kombat-ul se termină, fiecare luptător încasând damage-ul realizat de loviturile celuilalt. În caz contrar, loviturile atacatorului vor continua până la o limită maximă de damage, care poate fi fatală victimei. O altă mecanică nouă de joc este bara de Rage, care se umple pe măsură ce luptătorul controlat încasează damage. Odată umplută, se poate declanşa modul Rage, în care luptătorul controlat devine aproape invulnerabil la loviturile adversarului, combo-urile sale fiind de asemenea mult mai devastatoare.

Toate acestea pot fi realizate şi online, Mortal Kombat vs. DC Universe oferind şi o astfel de componentă multiplayer. În versiunea de PlayStation 3 a jocului, jucătorul poate accesa diferite camere de joc, sau îşi poate crea singur un astfel de spaţiu virtual. Odată ajuns într-o asemenea cameră, poate provoca alţi jucători la duel sau poate aştepta să fie provocat. Pentru fiecare jucător în parte sunt păstrate statistici simple de genul numărului de victorii sau înfrângeri înregistrate în confruntările online. Din păcate, lipsesc opţiunile avansate, precum jocul de tipul “câştigătorul rămâne la masă” sau posibilitatea de a asista la lupte din perspectiva spectatorului. De asemenea, nu o dată am întâlnit lag deranjant în timpul confruntărilor online, precum şi buguri ciudate, în care personajele ieşeau din spaţiul de joc sau se blocau în decor.

După cum am amintit şi la începutul acestui articol, unul din elementele definitorii ale seriei Mortal Kombat a fost violenţa excesivă şi exagerată. Din păcate, conform tradiţiei benzilor desenate DC Comics, super-eroii acestui univers nu ucid niciodată. Astfel, violenţa din MK vs. DC a fost redusă considerabil, eroii DC Universe realizând Brutalităţi Eroice în locul obişnuitelor Fatalităţi. Nici acestea din urmă nu mai sunt la fel de şocante, personajele din Mortal Kombat şi răufăcătorii din DC Comics fiind mult mai cumpătaţi atunci când vine vorba de ucisul adversarilor. Nu vă speriaţi însă, personalitatea fiecărui luptător a rămas aceeaşi, Raiden fiind în continuare acelaşi zeu dedicat protejării regatului Pământului, iar The Joker aceeaşi fire sărita de pe fix, cu înclinaţii spre violenţă şi crime.

Râurile de sânge care lipsesc acum nu mi se par atât de importante, mai ales în condiţiile în care luptătorii suferă modificări grafice vizibile în timpul luptelor. Astfel, pe măsura ce se încasează lovituri, hainele personajului controlat se vor deteriora, apărând de asemenea diferite răni pe corpul acestuia. De altfel, puţine lucruri pot fi reproşate reproducerii grafice a acestor personaje, fiecare fiind foarte bine realizat, cu o atenţie impresionantă la detalii. Nu acelaşi lucru se poate spune despre decorurile unde au loc luptele, acestea fiind mai mult funcţionale decât estetice.

Per total, Mortal Kombat vs. DC Universe ne-a depăşit aşteptările, combinarea celor două universuri atât de diferite dovedindu-se a fi o alegere inspirată. Acum aşteptăm să vedem la lucru noul sistem de luptă într-un nou Mortal Kombat, de sine stătător, în care elemente importante, precum violenţa sau componenta online, să nu mai fie neglijate.

Random Posts

• Canpionatele Metal Gear Online dezvăluite
• Killzone 2
• Fondul Sonor Pentru Avatar: The Game
• Street Fighter IV
• Avatar The Game